România a intrat în era inteligenței artificiale ca într-o mașină de fițe: a apăsat accelerația până la podea, dar nu și-a pus centura și a uitat să seteze destinația pe GPS.
Un nou studiu realizat de echipa upvance.global, pe un eșantion de 390 de profesioniști din 12 industrii, arată un paradox periculos: 63% dintre organizațiile românești folosesc AI fără nicio politică internă, iar doar 10% au o strategie clară de implementare.
AI-ul e deja în birourile noastre, în inboxuri și în prezentări. Problema e că rareori apare și în strategiile companiilor.
Adopția de jos în sus
România trăiește o formă atipică de integrare tehnologică: angajații trag înaintea organizațiilor.
În aproape jumătate dintre companiile analizate, utilizarea AI este încurajată informal, dar fără reguli, standarde sau coordonare clară. În unele cazuri, politicile există, dar nu ajung niciodată la echipe pentru că nu sunt comunicate coerent.
Cei care folosesc AI zilnic îl integrează, în medie, în 7 tipuri de activități diferite, de la generare de conținut și analiză de date, până la suport în luarea deciziilor.
Totuși, doar 16% dintre profesioniști sunt familiari cu reglementările europene privind AI, care vor deveni obligatorii în toate companiile UE până în 2027.
Entuziasm peste competență
Percepția pozitivă despre AI nu este direct proporțională cu competențele de utilizare. Entuziasmul precede învățarea, iar curiozitatea înlocuiește expertiza.
Această discrepanță generează o cultură de utilizare intuitivă, dar neancorată în practici sigure sau eficiente. Folosim AI masiv, dar fără direcție.
România se mișcă repede, însă fără o busolă comună riscă să devină o țară de utilizatori, nu de creatori. Iar diferența dintre cele două roluri este uriașă.
Cultura de învățare, motorul ascuns
Studiul arată clar: sprijinul organizațional crește competențele de utilizare AI cu până la 20%. Acolo unde există traininguri, resurse și inițiative interne, angajații devin mai siguri, mai competenți și mai creativi.
Fără sprijin formal, învățarea se mută pe cont propriu, ceea ce amplifică diferențele de nivel și riscurile de folosire incorectă.
România este, astfel, o piață de exploratori individuali. În loc de laboratoare de învățare, apar inițiative spontane, iar în loc de politici clare, funcționează principiul hai că vedem noi cum merge.
Ce ar putea schimba direcția
Raportul propune 3 direcții imediate de acțiune:
- Integrarea alfabetizării AI în educație, traininguri și leadership, pentru a reduce anxietatea, improvizația și utilizarea riscantă.
- Reguli clare și uniforme privind etica, confidențialitatea și validarea rezultatelor, comunicate simplu și coerent.
- Comunități și platforme de practică, spații unde oamenii pot experimenta, testa și împărtăși exemple reale, dincolo de teorie.
România, între gadget și infrastructură
România folosește AI ca pe un gadget cool, nu ca pe o infrastructură strategică. Fără reguli, fără formare și fără o viziune națională, riscăm să rămânem o țară de utilizatori, nu de creatori de AI.
Iar în lumea viitorului, utilizatorii depind de alții, în vreme ce creatorii decid jocul. Riscăm să repetăm greșelile trecutului, când ne-am bazat pe industria outsourcing în IT, în loc să devenim noi înșine inovatori. Acum, când companiile se orientează spre alte hub-uri mai ieftine (India, Africa de Sud), vedem consecințele acestei decizii.
România are talente tehnice solide și o bază de profesioniști curioși și adaptabili. Dar fără o viziune comună, acest avantaj se poate transforma rapid într-o dependență de tehnologiile altora. Avantajul competitiv al viitorului nu va fi dat de tehnologie în sine, ci de capacitatea de a lucra inteligent, etic și creativ alături de ea.
Descarcă studiul integral (PDF) →